Авелокс 400 мг таб. п/о N5

Авелокс 400 мг таб. п/о N5

Январь 31, 2019 0 Автор farmacie .top

Категория : Антибиотики и противобактериальные
Международное название: Moxifloxacine
Производитель: BAYER HEALTHCARE AG
Страна: GERMANIA

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 5424/2005/01-16 Anexa 2 Rezumatul caracteristicilor produsului

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

  1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
    Avelox 400 mg comprimate filmate
  2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
    Fiecare comprimat filmat conţine moxifloxacină 400 mg (sub formă de clorhidrat de moxifloxacină). Fiecare comprimat filmat conţine 68 mg lactoză monohidrat (= 66,56 mg lactoză).

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

  1. FORMA FARMACEUTICĂ
    Comprimat filmat Comprimate filmate de culoare roşu închis, cu formă alungită, convexe cu faţete de dimensiune 17 x 7 mm, cu raza de curbură de 10 mm şi o greutate de 693,8 – 699,8 mg.
    Comprimate filmate au marcajul ‘’M400’’pe o faţă şi ‘’BAYER’’pe cealaltă faţă.
  2. DATE CLINICE
    4.1 Indicaţii terapeutice
    Avelox 400 mg comprimate filmate este indicat pentru tratamentul următoarelor infecţii bacteriene la pacienţi cu vârsta de 18 ani sau peste, cauzate de către bacterii sensibile la moxifloxacină (vezi pct. 4.4, 4.8 şi 5.1):  Infecţii ale tractului respirator – Exacerbarea bronşitei cronice (EBC). – Pneumonie dobândită în colectivitate (PDC), inclusiv PDC cauzată de tulpini rezistente la mai multe tipuri de medicamente* – Sinuzită bacteriană acută (SBA)  Infecţii necomplicate ale pielii şi ale structurii acesteia  Afecţiuni inflamatorii pelvine uşoare până la moderate (adică, infecţii ale tractului genital superior feminin, incluzând salpingite şi endometrite)  Infecţii complicate cutanate şi ale ţesutului subcutanat (ICCTS) (de ex. infecţii ale piciorului diabetic)

Trebuie luate în considerare ghidurile terapeutice în vigoare cu privire la utilizarea adecvată a medicamentelor antibacteriene.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze (adulţi) Un comprimat filmat de 400 mg o dată pe zi.

2

Grupuri speciale de pacienţi

Insuficienţă renală Nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară pană la severă (clearanceul creatininei ≤ 30 ml/min/1,73m2) sau la pacienţii trataţi prin dializă cronică, adică hemodializă şi dializă peritoneală ambulatorie continuă.

Insuficienţă hepatică Nu există suficiente date la pacienţii cu insuficienţă hepatică (vezi pct. 4.4).

Pacienţi vârstnici Nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţii vârstnici.

Copii şi adolescenţi Moxifloxacina este contraindicată la copii şi adolescenţi (< 18 ani). Nu s-au determinat eficacitatea şi siguranţa moxifloxacinei la copii şi adolescenţi (vezi pct. 4.3).

Mod de administrare

Administrare orală Comprimatul filmat trebuie înghiţit întreg cu lichid suficient şi poate fi luat independent de orarul meselor.

Durata tratamentului Durata tratamentului este determinată de severitatea indicaţiei sau de răspunsul clinic. Sunt date următoarele recomandări generale pentru tratamentul infecţiile tractului respirator superior şi inferior: – Broşite: acutizarea bronşitei cronice, 5 zile – Pneumonie: pneumonie dobândită în colectivitate, 10 zile – Sinuzită: sinuzită bacteriană acută: 7 zile – Infecţii necomplicate ale pielii şi ale structurii acesteia: 7 zile – Infecţii complicate ale pielii şi ale structurii acesteia durata totală a tratamentului secvenţial (admnistrare intravenoasă urmată de cea orală): 7-21 zile

Doza recomandată (400 mg o dată pe zi) şi durata tratamentului pentru indicaţia respectivă nu trebuie depăşite. Avelox 400 mg comprimate filmate a fost studiat în studii clinice pentru un tratament de până la 14 zile.

Terapie secvenţială(admnistrare intravenoasă urmată de cea orală) În studiile clinice cu terapie secvenţială majoritatea pacienţilor au trecut de la terapie intravenoasă la terapie orală întru-un interaval de 4 zile (pneumonie dobândită în colectivitate) sau 6 zile (infecţii complicate ale pielii şi ale structurii acesteia). Durata totală recomandată a tratamentului intravenos şi oral este de 7-14 zile pentru pneumonie dobândită în colectivitate şi de 7-21 zile pentru infecţii complicate ale pielii şi ale structurii acesteia.
4.3 Contraindicaţii

  • Hipersensibilitate la moxifloxacină, alte chinolone sau la oricare din excipienţi (vezi pct. 6.1) – Sarcină şi alăptare (vezi pct. 4.6) – Pacienţi cu vârsta sub 18 ani – Pacienţi cu istoric de boală/afectări ale tendoanelor asociate cu tratamentul cu chinolone.

Atât în studiile preclinice cât şi la om, au fost observate modificări ale electrocardiogramei, ca urmare a expunerii la moxifloxacină, sub forma prelungirii intervalului QT. Prin urmare, din motive de siguranţă în utilizare, moxifloxacina este contraindicată pacienţilor cu: – Prelungirea intervalului QT congenitală sau dobândită, diagnosticată – Tulburări electrolitice, în special hipokaliemie necorectată – Bradicardie relevantă clinic
3

  • Insuficienţă cardiacă relevantă clinic, cu reducerea fracţiei de ejecţie a ventriculului stâng – Antecedente de aritmii simptomatice. Moxifloxacina nu trebuie administrată concomitent cu alte medicamente care prelungesc intervalul QT (vezi, de asemenea, pct. 4.5).

Datorită datelor clinice limitate, moxifloxacina este, de asemenea, contraindicată la pacienţii cu insuficienţă hepatică (Child Pugh C) şi la pacienţii cu valori serice ale transaminazelor crescute >5 ori limita superioară a valorilor normale.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Hipersensibilitate/reacţii alergice În unele cazuri au fost raportate hipersensibilitatea şi reacţiile alegice la fluorochinolone, inclusiv moxifloxacină, după prima administrare, iar medicul trebuie informat imediat. Reacţii anafilactice pot avansa la un şoc care poate pune viaţa în pericol, chiar şi după prima administrare. În aceste cazuri moxifloxacina trebuie întreruptă şi trebuie instituit un tratament adecvat (de exemplu tratamentul pentru şoc).

Prelungirea intervalului QTc şi prelungirea QTc potenţial legată de condiţiile clinice S-a demonstrat că Avelox prelungeşte intervalul QTc pe electrocardiograma unora dintre pacienţi. La analiza ECG-urilor obţinute în programul de studii clinice, prelungirea QTc la administrarea de moxifloxacină a fost de 6 ms ± 26 ms, 1,4% faţă de valoarea iniţială. Deoarece intervalul QTc iniţial tinde să fie mai prelungit la femei comparativ cu bărbaţii, femeile pot fi mai sensibile la medicamentele care prelungesc intervalul QTc. De asemenea, pacienţii vârstnici pot fi mai sensibili la efectele medicamentelor asupra intervalului QT. Medicaţia care poate reduce kaliemia trebuie folosită cu precauţie la pacienţii trataţi cu moxifloxacină. Moxifloxacina trebuie folosită cu precauţie la pacienţii cu afecţiuni proaritmogene curente (în special femei şi pacienţi vârstnici), de exemplu: ischemia miocardică acută sau prelungirea intervalului QT, deoarece poate duce la un risc crescut de aritmii ventriculare (inclusiv torsada vârfurilor) şi stop cardiac (vezi pct. 4.3). Mărimea prelungirii intervalului QT poate creşte cu concentraţia medicamentului. De aceea doza recomandată nu trebuie depăşită. Beneficiul tratamentului cu moxifloxacină, mai ales în cazul infecţiilor puţin severe trebuie evaluat luând în considerare informaţiile prezentate la punctul privind atenţionările şi precauţiile. Dacă apar semne de aritmie cardiacă în timpul tratamentului de moxifloxacină, tratamentul trebuie întrerupt şi trebuie efectuat un ECG. Nu s-au raportat morbidităţi sau mortalităţi cardiovasculare atribuite prelungirii intervalului QTc, în timpul tratamentului cu Avelox în studiile clinice cu mai mult de 9000 de pacienţi, totuşi anumite condiţii predispozante pot creşte riscul de aritmii ventriculare.

Prin urmare, dincauza lipsei de experienţă clinică, tratamentul cu Avelox trebuie evitat la următoarele grupe de pacienţi: – pacienţi cunoscuţi a avea interval QT prelungit – pacienţi cu hipokaliemie necorectată – pacienţi care primesc agenţi antiaritmici clasa IA (de ex. quinidina,procainamida) sau clasa III (de ex. amiodaronă, sotalol) Avelox trebuie administrat cu precauţie datorită efectului său de prelungire a intervalul QT în următoarele cazuri: – la pacienţii care primesc concomitent medicamente care prelungesc intervalul QT (de ex. cisaprida, eritromicina, antipsihotice şi antidepresivi triciclici) – la pacienţii care prezintă condiţii pro-aritmice, precum bradicadie relevantă clinic, ischemie miocardică acută – la pacienţii cu ciroză hepatică, deoarece nu poate fi exlusă preexistenţa prelungirii intercalului QC la aceşti pacienţi – la femei şi pacienţi vârstnici, care pot fi susceptibili la administrarea medicamentelor care prelungesc intervalul QTc.

Tulburări hepatice severe Au fost raportate cazuri de hepatită fulminantă cu potenţial de evoluţie la insuficienţă hepatică (inclusiv cazuri letale), în asociere cu Avelox (vezi pct. 4.8). Pacienţii trebuie sfătuiţi să se adreseze medicului înainte de continuarea tratamentului dacă apar semne şi simptome de hepatită fulminantă,
4
cum sunt astenie cu evoluţie rapidă asociată cu icter, urină inchisă la culoare, tendinţă de sângerare sau encefalopatie hepatică. Trebuie efectuate teste/investigaţii ale funcţiei hepatice în cazurile în care apar semne de disfuncţie hepatică.

Reacţii cutanate buloase serioase În timpul administrării moxifloxacinei s-au raportat cazuri de reacţii cutanate buloase de tipul sindromului Stevens-Johnson sau necrolizei epidermice toxice (vezi pct. 4.8). Pacienţii trebuie sfătuiţi să se adreseze imediat medicului înainte de a continua tratamentul, dacă apar reacţii cutanate şi/sau mucoase.

Pacienţi cu predispoziţie la convulsii Chinolonele sunt cunoscute ca declanşatoare de convulsii. Trebuie administrate cu precauţie la pacienţii cu tulburări ale SNC sau în prezenţa altori factori de risc care pot predispune la convulsii sau care scad pragul de declanşare a acestora. În caz de convulsii, tratamentul cu moxifloxacină trebuie întrerupt şi trebuie instituite măsurile corespunzătoare.

Neuropatie perifierică Au fost raportate cazuri de polineuropatie senzorială sau senzo-motorie rezultând în parestezii, hipoestezii, diestezii sau slăbiciuni, la pacienţii care au fost trataţi cu chinolone, inclusiv Avelox. Pacienţii aflaţi sub tratament cu moxifloxacină trebuie sfătuiţi să-şi informeze medicul înainte de continuarea tratamentului, dacă dezvoltă simptome de neuropatie cum ar fi: durere, senzaţie de arsură, furnicături, amorţeală, slăbiciune (vezi pct. 4.8).

Reacţii psihiatrice Pot interveni reacţii psihiatrice, chiar şi după prima administrare de fluorochinolone, inclusiv moxifloxacină. În cazuri foarte rare, depresiile sau reacţiile psihotice au progresat la gânduri de suicid şi comportament de autoagresiune, cum ar fi încercările de suicid (vezi pct. 4.8). În eventualitatea în care un pacient dezvoltă astfel de reacţii, moxifloxacina trebuie întreruptă şi trebuie instituite măsuri corespunzătoare. Se recomandă precauţie dacă moxifloxacina trebuie utilizată la pacienţi psihotici sau pacienţi cu afecţiuni psihiatrice în antecedente.

Colită asociată cu antibioticele, inclusiv diaree Colita asociată cu antibiotice, inclusiv diaree au fost raportate la utilizarea de antibiotice cu spectru larg, inclusiv colită pseudomembranoasă şi diaree asociată Clostridium difficile, a fost raportată la utilizarea antibioticelor cu spectru larg, inclusiv moxifloxacină şi poate varia ca severitate de la diaree uşoară până la colită care poate pune viaţa în pericol. Prin urmare, este important să se ia în considerare acest diagnostic la pacienţii care prezintă diaree în timpul sau după utilizarea Avelox. Dacă diareea sau colita asociate antibitoticelor, este suspectată sau confirmată, trebuie întrerupt tratamentul curent cu medicamente antibacteriene, inclusiv moxifloxacină şi trebuie iniţiate imediat măsuri terapeutice adecvate. În plus, trebuie luate măsuri adecvate de control al infecţiei, pentru a reduce riscul de transmitere. Medicamentele anti-peristaltice sunt contraindicate la pacienţii care dezvoltă diaree severă.

Pacienţi cu miastenie gravis Avelox trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu miastenie gravis deoarece simptomele pot fi agravate.

Inflamaţii de tendon, rupturi de tendon Pot apare inflamaţii şi rupturi de tendon (în special tendonul lui Achile), câteodată bilateral, la tratamentul cu chinolone, inclusiv moxifloxacină, în special la pacienţii vârstnici şi la cei trataţi concomitent cu corticosteroizi; au fost raportate cazuri care apar chiar şi la 48 de ore de la începerea terapiei, până la câteva luni după finalizarea terapiei. La primul semn de durere sau inflamaţie, pacienţii trebuie să întrerupă tratamentul cu moxifloxacină, să ţină în repaus membrul(ele) afectat(e) şi să consulte medicul imediat pentru a iniţia tratamentul corespunzător (de exemplu imobilizare) pentru tendonul afectat (vezi pct. 4.3 şi 4.8).

Pacienţi cu insuficienţă renală Pacienţii vârstnici cu tulburări renale trebuie să folosească cu precauţie moxifloxacină dacă nu pot susţine un aport lichidian adecvat, deoarece deshidratarea poate mări riscul de insuficienţă renală.
5

Tulburări de vedere Dacă este afectată vederea sau apar alte efecte asupra ochilor, trebuie solicitat imediat consult oftalmologic (vezi pct. 4.7 şi 4.8).

Disglicemia Ca în cazul tuturor fluorochinolonelor, au fost raporate la utilizarea moxifloxacinei tulburări ale glucozei din sânge, incluzând atât hipoglicemie şi hiperglicemie . La pacienţii trataţi cu moxifloxacină, disglicemia a apărut predominant la pacienţii diabetici vârstnici care primesc tratament concomitent cu un agent oral hipoglicemiant (de exemplu sulfoniluree) sau insulină. La pacienţii cu diabet zaharat se recomandă monitorizarea atentă a glicemiei (vezi pct. 4.8).

Prevenirea reacţiilor de fotosensibilitate Se cunosc reacţii de fotosensibilitate provocate de chinolone. Totuşi în studiile preclinice şi clinice special concepute, fotosensibilitatea nu a fost observată în cazul Avelox.

În plus, încă de la prima comercializare nu a existat nicio probă clinică referitoare la Avelox în acest sens. Cu toate acestea, pacienţii trebuie sfătuiţi să evite expunerea prelungită la radiaţii ultraviolete sau lumină solară puternică pe durata tratamentului cu moxifloxacină.

Pacienţi cu deficit de glucozo-6-fosfatdehidrogenază Pacienţii cu antecedente familiale sau personale de deficit de glucozo-6-fosfatdehidrogenază sunt predispuşi la reacţii hemolitice la tratamentul cu chinolone. În consecinţă, moxifloxacina trebuie folosită cu precauţie la aceşti pacienţi.

Pacienţii cu intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucozăgalactoză Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Pacienţi cu afecţiuni inflamatorii pelvine La pacienţii cu afecţiuni inflamatorii pelvine complicate (de exemplu asociate cu abcese tubo-ovariane sau pelviene) la care tratamentul intravenos este considerat necesar, tratamentul cu Avelox 400 mg comprimate filmate nu este recomandat. Din cauza prevalenţei pe scară largă şi în creştere a infecţiilor cu Neissseria gonorrhoeae rezistente la fluorochinolone, monoterapia cu moxifloxacină trebuie să fie evitată la pacienţii cu boli inflamatorii pelvine, cu excepţia cazurilor în care rezistenţa fluorochinolonelor la N. gonorrhoeae pot fi exclusă. Dacă rezistenţa fluorochinolonelor la N. gonorrhoeae nu poate fi exclusă, trebuie luată în considerare adăugarea unui antibiotic adecvat, care este periodic activ împotriva N. gonorrhoeae (de ex. o cefalosporină). Dacă ameliorarea clinică nu se obţine după 3 zile de tratament, terapia trebuie reevaluată.

Pacienţi cu ICCTS speciale Eficacitatea clinică a moxifloxacinei administrate intravenos în tratamentul infecţiilor din arsuri severe, fasciite şi infecţii ale piciorului diabetic cu osteomielită nu a fost stabilită.

Interferenţe cu testele biologice Tratamentul cu moxifloxacină poate să determine rezultate fals negative în cazul culturilor de Mycobacterium spp. prin suprimarea creşterii micobacteriilor, cauzând rezultate fals-negative ale probelor recoltate de la pacienţii care iau moxifloxacină.

Pacienţi cu infecţii cu SARM Moxifloxacina nu este recomandată pentru tratamentul infecţiilor cu Staphylococcus aureus rezistent la meticilină (SARM). În cazul infecţiilor suspectate sau confirmate datorită SARM trebuie iniţiat tratamentul cu un agent antibacterian corespunzător (vezi pct. 5.1).

6

Copii şi adolescenţi Datorită reacţiilor adverse asupra cartilajelor animalelor tinere (vezi pct. 5.3), administrarea la copii şi adolescenţi < 18 ani este contraindicată (vezi pct. 4.3).

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
A fost dovedită absenţa interacţiunilor relevante clinic cu Avelox, pentru următoarele substanţe: atenolol, ranitidină, suplimente nutritive pe bază de calciu, teofilină, ciclosporină, contraceptive orale, glibenclamidă, itraconazol, digoxină, morfină, probenecid. Nu sunt necesare ajustări ale dozelor pentru aceste medicamente.

Antiacide, minerale şi multivitamine Adminsitrarea concomitentă de Avelox împreună cu antiacide, minerale şi multivitamine poate afecta absorbţia moxifloxacinei după administrarea orală datorită formării de complexe de chelare cu cationii polivalenţi conţinuţi în aceste preparate. Acest lucru poate duce a concentraţii plasmatice considerabil mai mici decât cele dorite. Prin urmare antiacidele, medicamentele antiretrovirale (de ex. didanozina), şi alte preparate ce conţin magneziu sau aluminiu, sucralfat şi agenţi care conţin zinc sau fie ar trebui sa fie adminsitrate cu cel puţin 4 ore înainte sau 2 ore după adminstrarea orală a unei doze de moxifloxacină.

Ranitidina Administrarea concomitentă cu ranitidina nu a amodificat caracteristicile absorbţiei de moxifloxacină. Parametrii de absorbţie (Cmax, tmax, ASC) au fost comparabili şi indică lipsa de influenţă a pH-ului gastric la absorbţia moxifloxacinei în tractul gastrointestinal.

Suplimente de calciu Atunci când s-a adminsitat împreună cu suplimente de calciu în doze mari, a fost observată o rată uşor mai redusă de absorbţie, în timp ce gradul de absorbţie a rămas neafectat. Efectul suplimentelor de calciu asupra absorbţiei moxifloxacinei nu este relevant din punct de vedere clinic.

Teofilina În conformitate cu datelein vitro, nu există nicio influenţă a moxifloxacinei asupra farmacocineticii teofilinei la starea de echilibru, şi vice-versa, indicând faptul că moxifloxacina nu interferează cu subtipul 1A2 al enzimelor citocromului P450.

Warfarina Nu a fost observată nicio interacţiune asupra farmacocineticii, timpului de protrombină şi altor parametri de coagulare în timpul tratamentului concomitent cu warfarina.

Modificări ale INR (International Normalised Ratio) A fost raportat un mare număr de cazuri demonstrând o creştere a activităţii anticoagulantelor orale la pacienţii cărora li s-au administrat antibiotice, în special fluorochinolone, macrolide, tetracicline, cotrimoxazol şi anumite cefalosporine. Factorii de risc par a fi afecţiunile infecţioase şi inflamatorii, vârsta şi starea generală a pacientului. În aceste situaţii, este dificil de evaluat dacă infecţia sau tratamentul cu antibiotice determină modificări ale INR (International Normalised Ratio). O măsură de precauţie este monitorizarea mai frecventă a INR. Dacă este necesar, dozarea anticoagulantului oral trebuie să fie ajustată corespunzător. Chiar dacă au fost observate rezultate negative în timpul unui studiu la voluntari sănătoşi privind interacţiunea între moxifloxacină şi warfarină, măsurile de precauţie de mai sus trebuie să fie aplicate warfarinei ca şi altor anticoagulante.
Contraceptive orale Nu a fost observată nicio interacţiune în timpul tratamentului concomitent cu Avelox şi contraceptive orale.

Antidiabetice Nu a fost observată nicio interacţiune clinic relevantă între glibenclamidă şi Avelox.

7
Itraconazol Expunerea (ASC) la itraconazol a fost doar marginal modificată sub tratament concomitent cu Avelox. Farmacocinetica moxifloxacinei nu a fost modificată semnificativ de itraconazol. Nu este necesară ajustarea dozei de itraconazol atunci când se administrează împreună cu moxifloxacină şi vice-versa.

Digoxina Farmacocinetica digoxinei nu este semnificativ influenţată de moxifloxacină şi vice-versa. După administarea de doze repetate de moxifloxacină la voluntari sănătoşi Cmax a digoxinei a crescut cu aproximativ 30% la starea de echilibru, fără a afecta nivelul ASC sau minimele.

Morfina Administrarea parenterală de morfină cu Avelox nu a redus biodisponibilitatea orală a moxifloxacinei şi a scăzut doar puţin Cmax (17%).

Atenolol Farmacocinetica atenololului nu este semnificativ influenţată de Avelox. După administrarea unei doze unice la subiecţi sănătoşi ASC a crescut marginal (cu aproximativ 4%) şi concentraţiile maxime au scăzut cu 10%.

Probenecid Întrun studiu clinic de investigare a impactului asupra beneficiului excreţiei renale nu a fost evidenţiat niciun efect semnificativ asupra clearance-ului total aparent al organismului şi clearance-ului renal al moxifloxacinei.

Cărbune activ Administrarea concomitentă de cărbune activ cu o doză de 400 mg moxifloxacină determină prevenirea pronunţată a absorbţiei medicamentului şi la reducerea biodisponibilităţii sistemice a acestuia cu până la 80%. De aceea nu se recomandă admnistrarea concomitentă a acelor două medicamente (vezi pct. 4.9).

Interacţiunea cu alimentele Moxifloxacina nu are interacţiuni smnificative clinic cu alimentele, incluzând produsele lactate.
4.6 Sarcina alăptarea şi fertilitatea

Sarcina Siguranţa moxifloxacinei în timpul sarcinii nua a fost evaluată. Studiile la animale au evidenţiat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Riscul potenţial pentru om este necunoscut. Din cauza riscului experimental de leziuni produse de fluorochinolone la cartilajele articulaţiilor de susţinere la animalele imature şi leziuni comune reversibile descrise la copiii care au primit fluorochinolone, administrarea moxifloxacinei în timpul sarcinii este contraindicată (vezi pct. 4.3).

Alăptare Administrarea moxifloxacinei în timpul alăptării este contraindicată. Similar altor chinolone, s-a demonstrat că moxifloxacina determină leziuni ale cartilajelor articulaţiilor de susţinere la animalele imature. Datele preclinice arată că moxifloxacina se excretă în laptele matern (vezi pct. 4.3).

Fertilitatea Studii la animale nu au demonstrat toxicitate asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3).
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu au fost efectuate studii privind efectele moxifloxacinei asupra capacităţii de a conduce şi de a folosi utilaje. Totuşi, fluorochinolonele incluzând moxifloxacina pot să determine o scădere a capacităţii pacientului de a conduce vehicule sau de a manevra utilaje, datorită reacţiilor adverse de la nivelul SNC (de exemplu ameţeli, vezi pct. 4.8) sau pierderea acută şi de scurtă durată a conştienţei (sincopă, vezi pct. 4.8). Pacienţii trebuie sfătuiţi să observe cum reacţionează la administrarea moxifloxacinei înainte de a conduce vehicule şi a manevra utilaje.

8

4.8 Reacţii adverse
Lista sub formă de tabel a reacţiilor adverse Reacţiile adverse bazate pe studii clinice cu moxifloxacină 400 mg (tratament oral şi secvenţial ral/intravenos sau doar tratament intravenos), şi clasificate în funcţie de frecvenţa apariţiei sunt descrise mai jos:

Frecvenţele reacţiilor adverse, observate în studiile clinice şi care sunt redate în tabelul de mai jos, sunt definite conform convenţiei MedDRA: frecvente (≥1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (≥1/1.000 şi <1/100); rare (≥1/10.000 şi <1/10.00); foarte rare (<1/10.000).

Reacţiile adverse listate mai jos ca fiind frecvente au fost observate cu o frevenţă mai mică de 3% în afară de greaţă şi diaree. Reacţiile adverse raportate ulterior punerii pe piaţă sunt listate cu font italic.

Clasificarea pe organe, aparate şi sisteme
Frecvente Mai puţin frecvente

Rare

Foarte rare

Infecţii şi infestări
Suprainfecţii determinate de bacterii rezistente sau fungi

Tulburări hematologice şi limfatice
Anemie Leucopenie Neutropenie Trombocitopenie Trombocitemie Timp de protrombină prelungit/INR crescut Nivel anormal al tromboplastinei
Valori crescute ale protrombinei / INR scăzut Valori ale protrombinei / INR anormal
Tulburări ale sistemului imunitar
Reacţie alergică Prurit Rash Urticarie Eozinofilie
Reacţie anafilactică/ana filactoidă Edem alergic /edem angioneurotic (incluzând edem laringeal cu potenţial letal)
Şoc anafilactic/anafil actoid (potenţial letal)
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Hiperlipidemie Hiperglicemie Hiperuricemie
Hipoglicemie
Tulburări psihice
Reacţii anxioase Hiperactivitate psihomotorie/agitaţie
Labilitate emoţională Depresie (în cazuri foarte rare, poate să ajungă la comportament de autoagresiune, precum idei suicidale sau incercări de suicid) Halucinaţii
Depersonalizare Reacţii psihotice (în cazuri foarte rare, poate să ajungă la comportament de autoagresiune, precum idei suicidale sau incercări de suicid)
9
Clasificarea pe organe, aparate şi sisteme
Frecvente Mai puţin frecvente

Rare

Foarte rare

Tulburări ale sistemului nervos
Cefalee Ameţeli
Parestezii şi disestezii Tulburări ale gustului (în cazuri foarte rare, incluzând ageuzie) Confuzie şi dezorientare Tulburări ale somnului (în special insomnie) Tremor Vertij Somnolenţă
Hipoestezie Tulburări ale mirosului (incluzând anosmie) Coşmaruri Tulburări de coordonare (incluzând tulburări de mers, în special determinate de ameţeli sau vertij, în cazuri foarte rare, poate să ducă la căzături cu vătămări, mai ales la vârstnici ) Convulsii inclusiv de tip grand mal Tulburări ale atenţiei Tulburări de vorbire Amnezie Neuropatie şi polineuropatie periferică
Hiperestezie
Tulburări oculare
Tulburări de vedere (în special în timpul reacţiilor adverse de la nivelul SNC)
Vedere înceţoşată (în special în timpul reacţiilor adverse de la nivelul SNC)
Tulburări acustice şi vestibulare
Tinitus Afectarea auzului inclusiv surditate (de opbicei reversibilă)

10
Clasificarea pe organe, aparate şi sisteme
Frecvente Mai puţin frecvente

Rare

Foarte rare

Tulburări Cardiovasculare
Prelungirea intervalului QT la pacienţii cu hipokaliemie
Prelungirea intervalului QT Palpitaţii Tahicardie Vasodilataţie Fibrilaţie atrială Angina pectorală

Tahiaritmii ventriculare Sincopă Hipertensiune arterială Hipotensiune arterială
Aritmii nespecifice Torsada vârfurilor* Stop cardiac* (în special la pacienţii cu aritmii severe, de ex. bradicadie severă, ischemie miocardică acută ).
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Dispnee (incluzând dispneea din astmul bronşic)

Tulburări gastrointestin ale
Greaţă Vomă Dureri gastrointestinale şi abdominale Diaree
Anorexie Constipaţie Dispepsie Flatulenţă Gastroenterită (excl. gastroenterită erozivă) Valori serice crescute ale amilazelor
Disfagie Stomatită Colita asociată administrării antibioticelor (în cazuri foarte rare asociată cu complicaţii care pot pune viaţa în pericol)

Tulburări hepatobiliare
Valori serice crescute ale transaminazelor
Insuficienţă hepatică (incluzând creşterea LDH) Bilirubinemie crescută Valori serice crescute ale gama-glutamiltransferazei Valori serice crescute ale fosfatazei alcaline
Icter Hepatită (în special, colestatică)
Hepatită fulminantă putând evolua spre insuficienţă hepatică cu risc vital (inclusiv cazuri letale)
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Reacţii buloase de tip sindrom Stevens-Johnson sau necroliza epidermică toxică (cu risc letal)
Tulburări ale ţesutului musculoscheletic, conjunctiv şi osos
Artralgie Mialgie Tendinite Crampe musculare Spasme musculare Slăbiciune musculară
Ruptură de tendon Artrită Tulburări de mers (cauzate de simptome musculare, ale tendoanelor sau încheieturilor) Exacerbarea simptomelor de miastenie gravis
11
Clasificarea pe organe, aparate şi sisteme
Frecvente Mai puţin frecvente

Rare

Foarte rare

Tulburări renale şi ale căilor urinare
Deshidratare (cauzată de dairee sau de consum redus de lichide)
Afectare renală Insuficienţă renală (datorată deshidratării în special la vârstnici cu afecţiuni renale pre-existente)

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Stare generală de rău Dureri nespecifice Transpiraţie
Edem

Următoarele reacţii adverse au o frecvenţă mai mare în subgrupul de pacienţi cărora li se administrează moxifloxacină intravenos, cu sau fără tratament oral ulterior: Frecvente: creşterea valorii serice a gama-glutamil-tarnsferazei Mai puţin frecvente: tahiaritmii ventriculare, hipotensiune arterială, edem, colită asociată administării de antibiotice (asociată în cazuri foarte rare cu complicaţii care pun viaţa în pericol), convulsii cu diferite manifestări clinice (inclusiv convulsii grand mal), halucinaţii, afecţiuni renale şi insuficienţă renală (datorate deshidratării în special la vârstnici cu afecţiuni renale pre-existente).

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj Sunt disponibile doar date limitate cu privire la supradozaj. Au fost administrate doze unice de până la 1200 mg şi doze multiple de 600 mg moxifloxacină, la indivizi sănătoşi, fără efecte adverse semnificative. În caz de supradozaj, se recomandă tratament de susţinere, inclusiv măsurători EKG, în funcţie de starea clinică a pacientului. Administrarea cărbunelui activat la scurt timp după iniţierea absorbţiei poate fi utilă pentru prevenirea creşterii excesive a expunerii sistemice la moxifloxacină în cazurile de supradozaj.

  1. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
    5.1 Proprietăţi farmacodinamice
    Grupa farmacoterapeutică: chinolone antibacteriene, fluorochinolone, cod ATC: J01MA14

Mecanism de acţiune Moxifloxacina este un antibiotic cu structură de 8-metoxi-fluorochinolonă cu spectru larg de acţiune bactericidă. Moxifloxacina are activitate asupra unui spectru larg de agenţi patogeni gram-pozitiv şi gram-negativ, anaerobi, bacterii acido-rapide şi atipice, de ex. Chlamydia spp., Mycoplasma spp şi Legionella spp. Acţiunea bactericidă a moxifloxacinei rezultă din inhibarea ambelor topoizomeraze tip II (ADN girază şi topoizomeraza IV), necesare pentru replicarea, transcripţia şi repararea ADN-ului bacterian. Topoizomerazele sunt enzime esenţiale care controlează topologia ADN-ului şi ajută la replicarea, reparaerea şi transcrierea acestuia. Moxifloxacina este eficientă împotriva bacteriilor rezistente la β-lactamice şi macrolide. Sudiile de infectare pe modele animale au demonstart o activiate ridicată in vivo.
12

Efectul asupra florei intestinale umane Următoarele modificări ale florei intestinale au fost observate la voluntari, în urma administrării orale de moxifloxacină: Escherichia coli, Bacillus spp., Enterococcus spp. şi Klebsiella spp. au fost reduse, precum şi anaerobii Bacteroides vulgatus, Bifidobacterium spp., Eubacterium spp. şi Peptostreptococcus spp.. S-a constatat o creştere a Bacteroides fragilis. Aceste modificări au revenit la normal în două săptămâni. Toxina Clostridium difficile nu a fost identificată.

Mecanism de rezistenţă Mecanismele de dezvoltare a rezistenţei bacteriene care inactivează penicilinele, cefalosporinele, aminoglicozidele, macrolidele şi tetraciclinele nu afectează activitatea antibacteriană a moxifloxacinei. Nu există rezistenţă încrucişată între moxifloxacină şi aceşti agenţi. Nu a fost observată până în prezent rezistenţa mediată plasmidic.

Se pare că jumătatea C8-metoxi contribuie la creşterea activităţii şi la reducerea selecţionării de bacterii gram-pozitiv mutante rezistente, în comparaţie cu jumătatea C8-H. Prezenţa substituentului bicicloaminic voluminos în poziţia C-7 previne efluxul activ asociat cu genele norA sau pmrA întâlnite la anumite bacterii gram-pozitiv. Investigaţiile farmacodinamice au demonstrat că moxifloxacina are efect bactericid dependent de concentraţie. Concentraţiile bactericide minime (CBM) sunt de ordinul de mărime al concentraţiilor minime inhibitorii (CMI).

Alte mecanisme de rezistenţă, cum sunt scăderea permeabilităţii membranare (întâlnită la Pseudomonas aeruginosa) şi mecanismele de eflux, pot, de asemenea, afecta şi sensibilitatea la moxifloxacină. Rezistenţa in vitro la moxifloxacină este dobândită în mai multe etape prin mutaţii la nivelul situsurilor ţintă, la ambele topoizomeraze de tip II (ADN giraza ) şi topoizomeraza IV. Moxifloxacina este un substrat puţin favorabil pentru mecanismele active de eflux ale germenilor gram-pozitiv. A fost observată rezistenţa încrucişată cu alte fluorochinolone. Totuşi, dat fiind că moxifloxacina inhibă atât topoizomeraza II cât şi IV cu activitate similară la unele bacterii gram-pozitiv, aceste bacterii pot fi rezistente la alte chinolone, dar sensibile la moxifloxacină.

Date de sensibilitate in vitro Sensibil Intermediar Rezistent Bacterii Gram-positive
Gardnerella vaginalis
Streptococcus pneumoniae* inclusiv tulpinile de Streptococcus pneumonia rezistente la mai multe medicamente [MDRSP] inclusiv tulpini cunoscute drept PRSP (S. pneumonia rezistent la penicilină), şi tulpini rezistente la două sau mai multe dintre următoarele antibiotic: penicilină (MIC 2 g/mL), a doua generaţie de cefalosporine (ex: cefuroxime), macrolide, tetracicline, şi trimetoprim/sulfametazol

Streptococcus pyogenes (grup A)*

13
Sensibil Intermediar Rezistent Bacterii Gram-positive
Streptococcus milleri grup (S. angiogenesis, S. constellatus, şi S. intermedius*)

Streptococcus viridans group (S. viridans, S. mutans, S. mitis, S. sanguinis, S. salivarius, S. thermophilus, S. constellatus)

Streptococcus agalactiae
Streptococcus dysgalactiae
Staphylococcus aureus (tulpini sensibile la meticillină) *
Staphylococcus aureus (tulpini rezistente la meticillină/ofloxacină) +
Stafilococi coagulazo negativi (S. cohnii, S. epidermidis, S. haemolyticus, S. hominis, S. saprophyticus, S. simulans) tulpini sensibile la meticilină.
Stafilococi coagulazo-negativi (S. cohnii, S. epidermidis, S. haemolyticus, S. hominis, S. saprophyticus, S. simulans) tulpini sensibile la meticilină.
Enterococcus faecalis* (doar tulpinile sensibile la vancomicină ,geentamicină)
Enterococcus avium* Enterococcus faecium*
/* Eficacitatea clinică a fost demonstrată pentru isolate sensibile în indicaţiile clinice aprobate. + Avelox nu este indicat pentru tratamentul infecţiilor cu S. aureus rezistente la meticilină (MRSA). În cazul unei infecţii suspectate sau confirmate cu MRSA , trebuie început un tratament cu un agent antibacterian adecvat.
Sensibil Intermediar Rezistent Bacterii Gram-negative
Haemophilus influenzae (inclusiv tulpinile negative sau positive la ß lactamază) *

Haemophilus parainfluenzae *
Moraxella catarrhalis (inclusiv tulpinile negative sau positive la ß lactamază) *

Bordetella pertussis
14
Sensibil Intermediar Rezistent Bacterii Gram-positive
Legionella pneumophilia Escherichia coli *
Acinetobacter baumanii Klebsiella pneumoniae *
Klebsiella oxytoca
Citrobacter freundii*
Enterobacter species (E. aerogenes, E. intermedius, E. sakazaki)

Enterobacter cloacae *
Pantoea agglomerans
Pseudomonas aeruginosa
Pseudomonas fluorescens
Burkholderia cepacia
Stenotrophomonas maltophilia
Proteus mirabilis * i
Proteus vulgaris
Morganella morganii
Neisseria gonorrhoea **
Providencia species (P. rettgeri, P. stuartii)

/* Eficacitatea clinică a fost demosntrată pentru isolate sensibile în indicaţiile clinice aprobate
Sensibile Intermediar Rezistent Anaerobes
Bacteroides sp (B. fragilis, B. distasoni, B. thetaiotaomicron, B. ovatus, B. uniformis, B. vulgaris)

Fusobacterium spp
Peptostreptococcus spp. *
Porphyromonas spp
Prevotella spp
15
Sensibil Intermediar Rezistent Bacterii Gram-positive
Propionibacterium spp.
Clostridium sp *
/* Eficacitatea clinică a fost demosntrată pentru isolate sensibile în indicaţiile clinice aprobate Sensibile Intermediar Rezistent Atipice Chlamydia pneumoniae* Chlamydia trachomatis** Mycoplasma pneumoniae* Mycoplasma hominis Mycoplasma genitalum Legionella pneumophila* Coxiella burnettii
/* Eficacitatea clinică a fost demosntrată pentru isolate sensibile în indicaţiile clinice aprobate Frecvenţa dobândirii rezistenţei bacteriene poate varia geografic, în timp pentru anumite specii. Când se tratează infecţiisevere, este de dorit să existe informaţii locale cu privire la rezistenţa bacteriană.Informaţiile de mai sus sunt furnizate ca un ghid privind probabilitatea unui microorganism să fie sensibil la moxifloxacină.

Comparaţia FK/FD pentru admnistrarea intravenoasă şi orală a unei doze unice de Avelox 400 mg. Pentru pacienţii care necesită spitalizare parametrii ASC/MIC90 sunt mai mari de 125 şi Cmax / MIC90 între 8 – 10 sunt predictive pentru vindecare clinică. Pentru pacienţii trataţi în ambulatoriu aceşti parametri sunt în general mai mici, de ex. ASC/MIC90 > 30 – 40.

Următorul tabel prezintă valorile FK/FDpentru administrarea intravenoasă şi orală a 400 mg moxifloxacină calculate din datele de doză unică:

Mod de administrare intravenos oral Parametru (median) ASIC [h] Cmax/MIC90 a) ASIC [h] Cmax/MIC90
MIC90 0,125 mg/l 313 3,5 279 23,6
MIC90 0,25 mg/l 156 16,2 140 11,8
MIC90 0,5 mg/l 78 8,1 70 5,9
a) perfuzie cu viteză constantă timp de 1 oră

16

5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie şi biodisponibilitate În urma administrării orale, moxifloxacina este absorbită rapid şi aproape complet. Biodisponibilitatea absolută ajunge la aproximativ 91%.

Parametrii farmacocinetici evoluează liniar în intervalul 50 – 1200 mg în doză unică şi până la 600 mg o dată pe zi, timp de 10 zile. Starea de echilibru este atinsă după 3 zile. După o doză orală de 400 mg se atinge concentraţia maximă de 3,1 mg/l în decurs de 0,5 – 4 ore după administrare. Concentraţiile plasmatice maxime şi minime la starea de echilibru (doză de 400 mg o dată pe zi) au fost de 3,2 mg/l, respectiv de 0,6 mg/l. Adminsitrarea concomitentă de moxifloxacină împreună cu alimente prelungeşte cu puţin timpul până la atingerea concentraţiilro maxime cu aproximativ 2 ore, şi reduce concentraţiile mexime cu aproximativ 16%. Gradul de absorbţie a rămas neschimbat.Deoarece ASC/MIC este predictibil pentru eficacitatea antimicrobiană la chinolone, acest efect nu este relevant clinic. Ca urmare, Avelox paote fi adminsitrat independent de mese.

Distribuţie Moxifloxacina se distribuie rapid în spaţiile extravasculare; după o doză de 400 mg s-a determinat o ASC de 35 mg h/l. Volumul aparent distribuţie la starea de echilibru (Vss) este de aproximativ 2 l/kg. Experimentele in vitro şi ex vivo au evidenţiat o legare de proteinele plasmatice de aproximativ 40 – 42% independent de concentraţia medicamentului. Moxifloxacina se leagă în principal de albumina serică. Următoarele concentraţii plasmatice maxime (medie geometrică) au fost observate ca urmare a administrării unei doze orale unice de 400 mg moxifloxacină.

Ţesut Concentraţie Loc: Raport plasmatic Plasma 3,1 mg/l – Saliva 3,6 mg/l 0,75 – 1,3 Lichidul vezicular 1,61 mg/l 1,71 Mucoasa bronşică 5,4 mg/kg 1,7 – 2,1 Macrofage alveolare 56,7 mg/kg 18,6 – 70,0 Lichid alveolar 20,7 mg/l 5 – 7 Sinusul maxilar 7,5 mg/kg 2,0 Sinusul etmoid 8,2 mg/kg 2,1 Polipi nazali 9,1 mg/kg 2,6 Lichid interstiţial 1,02 mg/l 0,8 – 1,42,3 Tractul genital feminin* 10,24 mg/kg 1,724 * administrare intravenoasa a unei singure doze de 400 mg 1 10 ore după administrare 2 concentraţie pentru fracţiunea nelegată 3 între 3 şi 36 de ore după doză 4 la terminarea perfuzării

Metabolizare Moxifloxacina suferă biotransformare de fază II şi se excretă pe cale renală şi biliară/prin materiile fecale sub formă netransformată, precum şi sub forma unui compus sulfoconjugat (M1) şi glucuronoconjugat (M2). M1 şi M2 sunt singurii metaboliţi semnificativi la om şi amândoi sunt microbiologic inactivi.

În studiile clinice de fază I şi în cele in vitro nu s-au observat interacţiuni farmacocinetice metabolice cu alte medicamente care suferă biotransformarea de fază I prin intermediul enzimelor citocromului P450. Nu există dovezi de metabolizare oxidativă.

Eliminare Moxifloxacina este eliminată din plasmă cu un timp mediu de înjumătăţire de aproximativ 12 ore. Media clearance-ului total aparent, după o doză de 400 mg variază între 179 şi 246 ml/min. Clearance
17
ul renal este de aproximativ 24 – 53 ml/min, ceea ce sugerează reabsorbţie tubulară parţială a medicamentului.

După o doză de 400 mg, regăsirea în urină (aproximativ 19% substanţă netransformată, aproximativ 2,5% M1 şi aproximativ 14% M2) şi materiile fecale (aproximativ 25% substanţă netransformată, aproximativ 36% M1 şi zero pentru M2) totalizează aproximativ 96%.

Administrarea concomitentă de moxifloxacină şi ranitidină sau probenecid nu a modificat clearance-ul renal al medicamentului netransformat.

Au fost observate concentraţii plasmatice mai mari la voluntarii sănătoşi cu greutate corporală mică (cum sunt femeile) şi la voluntarii vârstnici.

Insuficienţă renală Proprietăţile farmacocinetice ale moxifloxacinei nu diferă semnificativ la pacienţii cu insuficienţă renală (inclusiv clearance al creatininei > 20 ml/min/1,73 m2). Odată cu scăderea funcţiei renale, concentraţiile metabolitului M2 (glucuronoconjugat) cresc până la de 2,5 ori (cu un clearance al creatininei < 30 ml/min/1,73 m2).

Insuficienţă hepatică Pe baza studiilor farmacocinetice efectuate până în prezent la pacienţii cu insuficienţă hepatică (Child Pugh A, B), nu se poate determina dacă există diferenţe faţă de voluntarii sănătoşi. Insuficienţa hepatică a fost asociată cu expunere mai mare la M1 în plasmă, în timp ce expunerea la medicamentul netransformat a fost comparabilă cu cea de la voluntarii sănătoşi. Nu există suficientă experienţă clinică privind utilizarea moxifloxacinei la pacienţii cu insuficienţă hepatică.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Reacţii la nivelul sistemului hematopoetic (o uşoară scădere a numărului eritrocitelor şi trombocitelor) au fost observate la şobolan şi maimuţă. Similar altor chinolone, s-a constatat hepatotoxicitate (valori crescute ale enzimelor hepatice şi degenerare vacuolară) la şobolan, maimuţă şi câine. La maimuţă a apărut toxicitate la nivelul sistemului nervos central (convulsii). Aceste efecte au fost observate numai după tratament cu doze mari de moxifloxacină sau după tratament îndelungat.

Moxifloxacina, similar altor chinolone, a fost genotoxică în testele in vitro utilizând bacterii sau celule de la mamifere. Deoarece aceste efecte pot fi explicate prin interacţiunea cu giraza la bacterii şi – în concentraţii mai mari – printr-o interacţiune cu topoizomeraza II la celule de mamifere, se poate asuma o concentraţie de prag pentru genotoxicitate. Prin testele in vivo, nu s-a evidenţiat genotoxicitate chiar dacă s-au utilizat doze foarte mari de moxifloxacină. În acest mod, se poate demonstra că există o suficientă marjă de siguranţă în cazul dozei terapeutice la om. Moxifloxacina a fost necarcinogenică, într-un studiu iniţiere-promovare la şobolan.

Multe chinolone sunt fotoreactive şi pot induce reacţii fototoxice, fotomutagenice şi fotocarcinogenice. Spre deosebire de acestea, moxifloxacina nu are proprietăţi fototoxice şi fotogenotoxice când a fost testată prin intermediul unui program comprehensiv de studii in vitro şi in vivo. În aceleaşi condiţii, alte chinolone induc reacţii de tipul celor mai sus menţionate.

La concentraţii mari, moxifloxacina este un inhibitor al componentei rapide a curentului rectificator întârziat al potasiului la nivelul cordului şi din acest motiv poate determina prelungiri ale intervalului QT. Studiile toxicologice la câine, cu doze orale de  90 mg/kg determină la concentraţii plasmatice  16 mg/l, prelungiri ale intervalului QT, dar nu şi aritmii. Numai după administrarea intravenoasă a unei doze mai mari de 50 de ori doza la om (> 300 mg/kg), conducând la concentraţii plasmatice de  200 mg/l (mai mult de 40 de ori peste valoarea terapeutică după administrare intravenoasă), s-au constatat aritmii ventriculare reversibile, non-letale.

Chinolonele pot determina leziuni la nivelul cartilajelor articulaţiilor majore diartrodiale la animalele imature. Cea mai scăzută doză orală de moxifloxacină ce a determinat toxicitate articulară la animale tinere (câine) a fost de patru ori mai mare valoarea maximă a dozei terapeutice recomandate de 400 mg (pentru 50 kg greutate corporală) luând în calcul o bază mg/kg, concentraţiile plasmatice fiind de două-trei ori mai mari decât acelea ale dozei terapeutice maxime.
18
Testele de toxicitate la şobolan şi maimuţă (cu doze repetate până la şase luni) nu au evidenţiat risc oculotoxic. La câine, dozele orale mari ( 60 mg/kg) au condus la concentraţii plasmatice  20 mg/l şi au determinat modificări ale electroretinogramei şi în cazuri izolate, atrofia retinei.

Studiile de toxicitate asupra funcţiei de reproducere la animale (şobolan, iepure şi maimuţă) arată că moxifloxacina traversează placenta. Studii la şobolan (per os şi intravenos) şi maimuţă (per os) nu au evidenţiat teratogenicitate sau afectare a fertilităţii după administrarea moxifloxacinei. O incidenţă uşor crescută a malformaţiilor vertebrelor şi coastelor a fost observată la fetuşii de iepure dar numai la o doză de 20 mg/kg i.v. care a fost asociată cu toxicitate maternă severă. A fost constatată o creştere a incidenţei avorturilor la maimuţă şi iepure la concentraţiile plasmatice terapeutice la om. La şobolan, s-au observat scăderi în greutate ale fetuşilor, o creştere a pierderilor prenatale, o durată uşor crescută a sarcinii şi o creştere a activităţii spontane a unor puilor de sex masculin şi feminin la doze de 63 de ori mai mari decât doza maximă recomandată exprimată în mg/kg la concentraţii plasmatice în intervalul dozelor terapeutice la om.

  1. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
    6.1 Lista excipienţilor
    Nucleu Celuloză microcristalină Croscarmeloză sodică Lactoză monohidrat Stearat de magneziu

Film Oxid feric (E 172) Hipromeloză 15Cp Macrogol 4000 Dioxid de titan (E 171)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
5 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un blister transparent din PP/Alu a 5 comprimate filmate Cutie cu un blister alb opac din PP/Alu a 5 comprimate filmate Cutie cu un blister transparent din PP/Alu a 7 comprimate filmate Cutie cu un blister alb opac din PP/Alu a 7 comprimate filmate Cutie cu 2 blistere transparente din PP/Alu a câte 5 comprimate filmate Cutie cu 2 blistere albe opace din PP/Alu a câte 5 comprimate filmate Cutie cu 5 blistere transparente din PP/Alu a câte 5 comprimate filmate Cutie cu 5 blistere albe opace din PP/Alu a câte 5 comprimate filmate Cutie cu 5 blistere transparente din PP/Alu a câte 10 comprimate filmate Cutie cu 5 blistere albe opace din PP/Alu a câte 10 comprimate filmate Cutie cu 7 blistere transparente din PP/Alu a câte 10 comprimate filmate Cutie cu 7 blistere albe opace din PP/Alu a câte 10 comprimate filmate Cutie cu 8 blistere transparente din PP/Alu a câte 10 comprimate filmate Cutie cu 8 blistere albe opace din PP/Alu a câte 10 comprimate filmate
19
Cutie cu 10 blistere transparentedin PP/Alu a câte 10 comprimate filmate Cutie cu 10 blistere albe opace din PP/Alu a câte 10 comprimate filmate
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Nu sunt necesare.

  1. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
    BAYER AG Kaiser-Wilhelm-Allee 1, 51373 Leverkusen, Germania