Азибиот таб. п/о 250 мг N6

Азибиот таб. п/о 250 мг N6

Февраль 1, 2019 0 Автор farmacie .top

Категория : Антибиотики и противобактериальные
Международное название:
Производитель: KRKA D.D., NOVO MESTO (PROD.: KRKA D.D., NOVO MESTO, SLOVENIA; KRKA POLSKA SP. Z
Страна: SLOVACIA

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1.DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Azibiot® 250 mg comprimate filmate

  1. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare comprimat filmat conține azitromicină 250 mg (sub formă de azitromicină dihidrat).

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

  1. FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimate filmate de culoare albă sau aproape albă, în formă de capsulă, inscripționate „S19” pe una dintre fețe.

  1. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Azibiot este indicat în tratamentul următoarelor infecţii, determinate de germeni sensibili la azitromicină (vezi pct. 4.4 și 5.1): – Sinuzite acute bacteriene (corect diagnosticate) – Otită medie acută bacteriană (corect diagnosticată) – Faringite, tonsilite – Exacerbarea acută a bronșitei cronice (corect diagnosticată) – Pneumonie comunitară ușoară până la moderată – Infecții ale pielii și țesuturilor moi ușoare până la moderate, de exemplu foliculită, celulită, erizipel – Uretrită și cervicită necomplicată, cauzată de Chlamydia trachomatis.

Trebuie luate în considerare recomandările oficiale privind utilizarea adecvată a medicamentelor antibacteriene.

4.2 Doze şi mod de administrare

Doze Azibiot trebuie administrat în doză zilnică unică. Durata tratamentului în funcție de indicație este prezentată mai jos.

Copii și adolescenți cu greutate corporală de 45 kg sau mai mult, adulți și vârstnici Doza totală de azitromicină este de 1500 mg, administrată în doze de câte 500 mg o dată pe zi, într-o perioadă de 3 zile. Alternativ, aceeași doză totală (1500 mg) poate fi administrată într-o perioadă de 5 zile, 500 mg în doză unică în prima zi și apoi 250 mg o dată pe zi, în zilele 2 – 5.

Certificat de înregistrare al medicamentului – nr. 21654 din 23.04.2015

Anexa 1

În cazul uretritei și cervicitei necomplicate cauzate de Chlamydia trachomatis, doza este de 1000 mg în doză zilnică unică.

Copii și adolescenți cu greutatea corporală sub 45 kg Azibiot nu este recomandat la pacienții cu greutate corporală sub 45 kg. Pentru acest grup de pacienți există alte forme de dozare.

Vârstnici La vârstnici este necesară aceeași doză ca și la pacienții adulți. Deoarece pacienții vârstnici pot prezenta afecțiuni proaritmogene, se recomandă o atenție deosebită, din cauza riscului de a dezvolta aritmii cardiace și torsada vârfurilor (vezi pct. 4.4).

Pacienţi cu insuficienţă renală La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată, nu este necesară ajustarea dozei (RFG 10-80 ml/min) (vezi pct. 4.4). Se recomandă precauţie la administrarea azitromicinei la pacienţii cu insuficienţă renală severă (RFG <10 ml/min) (vezi pct. 4.4 și 5.2).

Pacienţi cu insuficienţă hepatică La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară sau moderată, nu este necesară ajustarea dozei (clasă Child-Pugh A sau B). Deoarece azitromicina este metabolizată la nivel hepatic și se excretă în bilă, se recomandă precauţie la administrarea azitromicinei la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă. Nu au fost efectuate studii clinice privind tratamentul acestor pacienți cu azitromicină (vezi pct. 4.4).

Mod de administrare Comprimatele pot fi administrate cu sau fără alimente. Comprimatele trebuie înghițite cu apă.

4.3 Contraindicații

Hipersensibilitate la azitromicină, eritromicină, orice antibiotic din clasa macrolidelor sau ketolidelor sau la oricare dintre excipienții enumeraţi la pct. 6.1.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Similar eritromicinei şi altor macrolide, au fost raportate rare reacții alergice grave, inclusiv angioedem și anafilaxie (foarte rar letale). Unele dintre aceste reacții la azitromicină au dus la simptome recurente și au necesitat o perioadă mai lungă de observație și tratament.

Deoarece calea principală de eliminare a azitromicinei este cea hepatică, azitromicina trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu afecţiuni hepatice semnificative. În timpul utilizării azitromicinei au fost raportate cazuri de hepatită fulminantă, cu potenţial de insuficienţă hepatică cu risc vital (vezi pct. 4.8). S-ar putea ca unii pacienti să fi avut boli hepatice pre-existente sau să fi luat alte medicamente hepatotoxice. În cazul unor semne şi simptome de disfuncţie hepatică, cum sunt: astenie evolutivă cu icter, urină închisă la culoare, tendinţă la sângerări sau encefalopatie hepatică, trebuie efectuate imediat testele funcţionale/investigaţiile hepatice. La apariţia disfuncţiei hepatice, administrarea azitromicinei trebuie întreruptă.

La pacienții tratați cu derivați de ergot, ergotismul a fost precipitat prin administrarea concomitentă a unor antibiotice macrolide. Nu există date cu privire la posibilitatea unei interacțiuni între azitromicină și ergot. Cu toate acestea, din cauza posibilității teoretice a apariţiei ergotismului, azitromicina şi ergotamina nu trebuie administrate

concomitent.

Similar administrării oricărui medicament antibiotic, se recomandă observarea semnelor de apariţie ale suprainfecţiilor cu microorganisme rezistente, inclusiv fungi.

Diareea asociată cu Clostridium difficile (DACD) a fost raportată la utilizarea aproape tuturor medicamentelor antibacteriene, inclusiv azitromicină şi severitatea acesteia poate varia de la diaree uşoară la colită cu risc vital. Tratamentul cu medicamente antibacteriene alterează flora normală a colonului, ceea ce determină dezvoltarea exagerată a C. Difficile. La apariţia DACD contribuie tulpini de C. difficile producătoare de hipertoxină A şi B. Aceste tulpini bacteriene, pot creşte morbiditatea şi mortalitatea pacienţilor afectaţi, pot fi rezistente la tratament şi necesita colectomie . De aceea, DACD trebuie luată în considerare la pacienţii care prezintă diaree în timpul administrării antibioticelor. Antecedentele pacienţilor trebuie evaluate cu atenţie, deoarece apariţia DACD a fost raportată şi la doua luni de la administrarea medicamentelor antibacteriene La paciențit cu insuficiență renală ușoară până la moderată (Rata Filtrării Glomerulare(RFG) 10–80 ml/min) nu este necesară ajustarea dozei. La pacienţii cu insuficienţă renală severă (RFG <10 ml/min) a fost observată creşterea cu 33% a concentraţiilor plasmatice ale azitromicinei (vezi pct. 5.2). În timpul tratamentulului cu alte macrolide, inclusiv cu azitromicină, s-a evidenţiat prelungirea repolarizării cardiace și intervalului QT, cu apariţia riscului de aritmii cardiace și torsada vârfurilor (vezi pct 4.8). Întrucât următoarele situații pot duce la un risc crescut de aritmii ventriculare (inclusiv torsada vârfurilor), care pot duce la stop cardiac, azitromicina trebuie utilizată cu precauție la pacienții cu afecțiuni proaritmogene curente (în special femei și pacienți vârstnici), cum ar fi: – pacienți cu prelungire a intervalului QT de cauză congenitală sau dobândită – pacienți în tratament cu alte substanțe active cunoscute a prelungi intervalul QT, cum sunt antiaritmicele din clasa IA (chinidină și procainamidă) și clasa III (dofetilidă, amiodaronă și sotalol), cisapridă și terfenadină; antipsihotice, ca pimozida; antidepresive, ca citalopramul, fluorochinolone, cum sunt moxifloxacina si levofloxacina – pacienți cu tulburări electrolitice, în special în cazul hipokaliemiei și hipomagneziemiei pacienți cu bradicardie relevantă clinic, aritmie cardiacă sau insuficiență cardiacă severă.

La pacienții în tratament cu azitromicină a fost raportată exacerbarea simptomelor de miastenie gravis și debutul sindromului miastenic (vezi pct. 4.8). Infecții streptococice: Penicilina este de obicei antibioticul de elecție în tratamentul faringitei / amigdalitei cauzată de Streptococcus pyogenes și, de asemenea, pentru profilaxia febrei reumatice acute. Azitromicina este, în general, eficace împotriva streptococului din orofaringe, dar nu sunt date disponibile care să demonstreze eficacitatea azitromicinei în prevenirea febrei reumatice acute.

Copii și adolescenți Nu a fost stabilită siguranța și eficacitatea administrării i.v. a azitromicinei pentru prevenirea sau tratamentul complexului Mycobacterium avium la copii.

Azitromicina nu este recomandată pentru tratamentul infecțiilor severe, în care este necesară atingerea rapidă a unei concentrații sanguine mari de antibiotic.

Înainte de prescrierea azitromicinei, trebuie luate în considerare următoarele

Alegerea azitromicinei pentru tratamentul unui anumit pacient trebuie să ia în considerare oportunitatea utilizării unui medicament antibacterian din clasa macrolidelor, bazată pe diagnosticul adecvat al etiologiei infecției în cadrul indicațiilor aprobate și prevalența rezistenței bacteriene la azitromicină sau la alte macrolide.

În zonele geografice cu o incidență mare a rezistenței la eritromicină A, este deosebit de importantă luarea în considerare a evoluției sensibilității la azitromicină și la alte antibiotice. În ceea ce privește alte macrolide, în unele țări europene (vezi pct. 5.1) s-au înregistrat valori mari ale rezistenței Streptococcus pneumoniae la azitromicină. Acest lucru trebuie luat în considerare în stabilirea tratamentului infecțiilor cauzate de Streptococcus pneumoniae.

În faringita bacteriană, utilizarea azitromicinei este recomandată numai în cazul în care nu este posibil tratamentul cu antibiotice beta-lactaminice.

Infecții ale pielii și țesuturilor moi. Principala bacterie cauzatoare a infecțiilor tesuturilor moi, Staphylococcus aureus, este frecvent rezistentă la azitromicină. De aceea, testarea sensibilității este considerată o condiție prealabilă a tratamentului infecțiilor tesuturilor moi cu azitromicină.

Arsuri infectate. Azitromicina nu este indicată pentru tratamentul arsurilor infectate.

Boli cu transmisie sexuală. În caz de boli cu transmisie sexuală trebuie exclusă infecția concomitentă cu T. pallidium.

Afecțiuni neurologice sau psihice. Azitromicina trebuie utilizată cu precauție la pacienții cu afecțiuni neurologice sau psihice.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Antiacide: într-un studiu de farmacocinetică în care au fost investigate efectele administrării concomitente a unui medicament antiacid împreună cu azitromicina, nu a fost observat vreun efect asupra biodisponibilității totale, cu toate că valorile maxime ale concentrației serice au fost reduse cu aproximativ 25%. La pacienții în tratament concomitent cu azitromicină și antiacide, medicamentele nu trebuie administrate simultan. Administrarea concomitentă a azitromicinei granule cu eliberare prelungită pentru suspensie orală și a unei doze unice de 20 ml co-magaldrox (hidroxid de aluminiu și hidroxid de magneziu) nu a avut efect asupra vitezei și nivelului absorbției de azitromicină. Azitromicina trebuie administrată cu cel puțin 1 oră înainte, sau 2 ore după administrarea medicamentului antiacid.

Cetirizină: la voluntarii tineri, administrarea concomitentă pentru o durată de 5 zile a unui tratament cu azitromicină și cetirizină 20 mg la doza de întreținere, nu a detereminat o interacțiune farmacocinetică și nici modificări semnificative ale intervalului QT.

Didanozină (Dideoxinozină): administrarea concomitentă de azitromicină 1200 mg/zi și didanozină 400 mg/zi la 6 pacienți HIV-pozitiv nu a părut să afecteze farmacocinetica didanozinei la starea de echilibru, în comparație cu placebo.

Digoxină (substrat al P-gp): s-a raportat că administrarea concomitentă de antibiotice macrolide, inclusiv azitromicină, împreună cu substraturi ale P-glicoproteinei, cum este digoxina, a determinat creșterea concentrațiilor substratului P-glicoproteinei. De aceea, dacă se administrează concomitent azitromicină și substraturi ale P-gp, cum este digoxina, trebuie luată în considerare posibilitatea creșterii concentrațiilor plasmatice ale substratului P-gp.

Zidovudină: dozele unice de 1000 mg și cele multiple de 1200 mg sau dozele de 600 mg azitromicină au prezentat un efect minim asupra farmacocineticii plasmatice sau eliminării urinare a zidovudinei sau a metabolitului sau glucurono-conjugat. Totuși, administrarea azitromicinei a crescut concentrațiile zidovudinei fosforilate, metabolitul clinic activ din celulele mononucleare din sângele periuferic. Semnificația clinică a acestui fapt este neclară, însă acest fenomen poate fi benefic pentru unii pacienți.

Azitromicina nu interacționează semnificativ cu sistemul enzimatic hepatic citocrom P450. Se crede că azitromicina nu determină aceleași interacțiuni farmacocinetice similare utilizării eritromicinei și a altor antibiotice macrolide. În cazul azitromicinei nu apare inducția sau inactivarea sistemului enzimatic hepatic citocrom P450 prin intermediul complexului citocrom-metabolit.

Derivații de ergot: datorită posibilității teoretice a apariției ergotismului, utilizarea concomitentă de azitromicină și derivați de ergot nu este recomandată (vezi pct. 4.4).

Au fost efectuate studii de interacțiune între azitromicină și următoarele medicamente, a căror metabolizare este mediată de enzimele citocrom P450.

Astemizol, alfentanil: nu sunt date despre interacțiune cu astemizol sau alfentanil. Cu toate acestea, se recomandă precauție la administrarea concomitentă a acestor medicamente și azitromicină, din cauza efectelor de potențare determinate de aceste medicamente la utilizare concomitentă cu eritromicina, antibiotic din clasa macrolidelor.

Atorvastatină: administrarea concomitentă de atorvastatină (10 mg pe zi) și azitromicină (500 mg pe zi) nu a modificat concentrațiile plasmatice ale atorvastatinei (la testul inhibiției HMG CoA-reductazei). Totuși, în perioada de după punere pe piață, au fost raportate cazuri de rabdomioliză la pacienți care au utilizat azitromicină.

Carbamazepină: într-un studiu de interacțiune farmacocinetică la voluntari sănătoși, nu au fost observate efecte semnificative ale concentrațiilor plasmatice ale carbamazepinei sau metabolitului său activ la pacienții care au utilizat concomitent azitromicină.

Cisapridă : Cisaprida este metabolizată la nivel hepatic de către enzima CYP 3A4. Datorită faptului că macrolidele inhibă această enzimă, administrarea concomitentă a cisapridei poate determina prelungirea adițională a intervalului QT, aritmii ventriculare și torsada vârfurilor.

Cimetidină: într-un studiu de interacțiune farmacocinetică de investigare a efectelor unei doze unice de cimetidină asupra farmacocineticii azitromicinei, administrarea cimetidinei cu 2 ore înainte de azitromicină, nu a determinat modificări ale farmacocineticii azitromicinei.

Anticoagulante orale de tip cumarinic: într-un studiu de interacțiune farmacocinetică, azitromicina nu a determinat modificarea efectului anticoagulant al unei doze unice de

15 mg warfarină, administrată la voluntari sănătoși. În perioada de după punerea pe piață au existat rapoarte de potențare a efectelor anticoagulante după administrarea concomitentă de azitromicină și anticoagulante orale de tip cumarinic. Cu toate că nu s-a putut determina o relație cauzală, trebuie luată în considerare creșterea frecvenței monitorizării timpului de protrombină atunci când se utilizează azitromicină la pacienții în tratament cu anticoagulante orale de tip cumarinic.

Ciclosporină: într-un studiu de interacțiune farmacocinetică la voluntari sănătoși la care s-a administrat oral azitromicină în doză de 500 mg/zi timp de 3 zile și o doză orală unică de ciclosporină de 10 mg/kg greutate corporală, s-a observat că valorile Cmax și Ariei de Sub curba timp-Concentraţie(ASCo-5) pentru ciclosporină au fost semnificativ crescute. Ca urmare, se recomandă precauție înainte de administrarea concomitentă a acestor medicamente. Dacă administrarea concomitentă a acestor medicamente este necesară, concentrațiile plasmatice ale ciclosporinei trebuie monitorizate, iar dozele trebuie ajustate corespunzător.

Efavirenz: administrarea concomitentă a unei doze unice de 600 mg azitromicină și 400 mg efavirenz pe zi, timp de 7 zile nu a determinat interacțiuni farmacocinetice semnificative clinic.

Fluconazol: administrarea concomitentă a unei doze unice de 1200 mg azitromicină nu a modificat parametri farmacocinetici ai unei doze unice de 800 mg fluconazol. După administrarea concomitentă de fluconazol nu s-au observat modificări ale expunerii totale și timpului de înjumătățire al azitromicinei, totuși s-a observat o scădere nesemnificativă clinic a Cmax (18%) la azitromicină.

Indinavir: Administrare concomitentă a unei doze unice de 1200 mg azitromicină nu a determinat efecte semnificative statistic asupra farmacocineticii indinavirului, administrat în doză de 800 mg, de 3 ori pe zi, timp de 5 zile.

Metilprednisolon: într-un studiu de interacțiune farmacocinetică la voluntari sănătoși, azitromicina nu a determinat efecte semnificative asupra farmacocineticii metilprednisolonului.

Midazolam: într-un studiu de interacțiune farmacocinetică la voluntari sănătoși, administrarea concomitentă de azitromicină 500 mg/zi timp de 3 zile nu a determinat efecte semnificative clinic ale farmacocineticii și pharmacodinamiei unei doze unice de 15 mg midazolam.

Nelfinavir: administrare concomitentă azitromicină (1200 mg) și nelfinavir la concentrațiile de echilibru (750 mg de trei ori pe zi) a determinat creșterea concentrațiilor azitromicinei. Nu au fost observate reacții adverse semnificative clinic și nu a fost necesară ajustarea dozelor.

Rifabutină: administrare concomitentă de azitromicină și rifabutină nu a determinat modificări ale concetrațiilor plasmatice ale niciunui medicament.

La pacienții în tratament concomitent cu azitromicină și rifabutină a fost observată neutropenie. Deși neutropenia a fost asociată cu utilizarea rifabutinei, nu a fost stabilită o relație cauzală cu asocierea azitromicinei (vezi pct. 4.8).

Sildenafil: la voluntari sănătoși de sex masculin, nu a fos tobservat vreun efect al utilizării azitromicinei (500mg pe zi timp de 3 zile) asupra ASC și Cmax pentru sildenafil sau metabolitul său circulant principal.

Terfenadină: în studiile farmacocinetice nu s-au raportat interacțiuni între azitromicină și terfenadină. Au existat cazuri rare în care posibilitatea unei interacțiuni nu a putut fi complet exclusă; totuși nu a apărut vreo dovadă specifică a existenței acestei interacțiuni.

Teofilină: nu s-a evidențiat vreo interacțiune farmacocinetică semnificativă clinic la administrare concomitentă de azitromicină și teofilină la voluntari sănătoși. Întrucât au fost raportate interacțiuni ale altor macrolide și teofilină, se recomandă atenție la semnele care arată creșterea concentrațiilor plasmatice ale teofilinei.

Triazolam: la 14 voluntari sănătoși, administrarea concomitentă de azitromicină 500 mg în ziua 1 și 250 mg în ziua 2, împreună cu 0,125 mg triazolam în ziua 2 nu a determinat efecte semnificative a niciunui parametru farmacocinetic la triazolam, comparativ cu grupul tratat cu triazolam și placebo.

Trimetoprim/sulfametoxazol: administrarea concomitentă de trimetoprim/sulfametoxazol DS (160 mg/800 mg) timp de 7 zile și azitromicină 1200 mg pe zi administrată în ziua a 7-a, nu a avut efecte semnificative asupra concentrațiilor maxime, expunerii totale sau excreției urinare a trimetoprimului sau sulfametoxazolului. Concentrațiile plasmatice ale azitromicinei au fost similare celor observate în alte studii.

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina Nu există date adecvate despre utilizarea azitromicinei la femeile gravide. Studiile clinice la animale au demonstrat că azitromicina traversează bariera feto – placentară, dar nu s-au evidenţiat efecte negative asupra fătului. Siguranța azitromicinei nu a fost stabilită în timpul sarcinii. De aceea azitromicina poate fi utilizată în timpul sarcinii numai dacă beneficiile depășesc riscurile.

Alăptarea S-a raportat că azitromicina se excretă în laptele uman, dar nu există studii clinice adecvate și bine controlate la femeile care alăptează, care să fi determinat farmacocinetica excreției azitromicinei în laptele uman. Deoarece nu se știe dacă azitromicină poate determina reacții adverse la copilul alăptat la sân, în timpul tratamentului cu azitromicină, alăptarea trebuie întreruptă. Între altele, la sugari poate apărea diaree, infecție fungică a mucoaselor, precum și sensibilizare. Se recomandă întreruperea alăptării în timpul tratamentului și încă 2 zile după întreruperea tratamentului. După această perioadă, alăptarea poate fi reluată.

Fertilitatea În studiile de fertilitate la șobolani, a fost observată scăderea fertilității după administrarea azitromicinei. Nu se cunoaște semnificația acestui lucru la om.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Nu sunt disponibile date care să demonstreze efectul azitromicinei asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

4.8 Reacţii adverse

Tabelul de mai jos conține reacțiile adverse apărute în studiile clinice și după punerea pe piaţă a medicamentului, clasificate pe organe, aparate şi sisteme şi în funcţie de

frecvenţa apariţiei. Frecvența de apariție este definită după următoarea convenție: – Foarte frecvente ( 1/10) – Frecvente ( 1/100 to < 1/10) – Mai puţin frecvente ( 1/1,000 to < 1/100) – Rare ( 1/10,000 to < 1/1,000) – Foarte rare (< 1/10,000) – Cu frecvență necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile) În cadrul fiecărei grupe, reacțiile adverse sunt prezentate în ordinea scăderii severității.

Reacții adverse posibile sau probabile asociate cu azitromicina, în funcție de rezultatele studiilor clinice și a experienței după punerea pe piaţă a medicamentului:

Foarte frecvente
Frecvent e
Mai puţin frecvente
Rare Cu frecvență necunoscut ă
Infecţii şi infestări
Candidoză, infecție vaginală, pneumonie, infecție fungică, infecție bacteriană, faringită, gastroenterită , afecțiune respiratorie, rinită, candidoză orală
Colită pseudomem branoasă (vezi pct. 4.4)
Tulburări hematolog ice şi limfatice
Leucopenie, neutropenie, eozinofilie
Trombocitop enie, anemie hemolitică
Tulburări ale sistemului imunitar
Angioedem, hipersensibilit ate
Reacție anafilactică (vezi pct. 4.4)
Tulburări metabolic e şi de nutriţie
Anorexie
Tulburări psihice
Nervozitate, insomnie
Agitație Agresivitate, anxietate, delir, halucinații
Tulburări ale sistemului nervos
Cefalee Amețeli, somnolență, disgeuzie, parestezie
Sincopă, convulsii, hipoestezie, hiperactivita te psihomotori

e, anosmie, ageuzie, parosmie, miastenia gravis (vezi pct. 4.4).
Tulburări oculare
Tulburare a vederii

Tulburări acustice şi vestibular e
Tulburare de auz, vertij
Afectarea auzului, inclusiv surditate și/sau tinitus
Tulburări cardiace
Palpitații Torsada vârfurilor (vezi pct. 4.4), aritmie (vezi pct. 4.4) inclusiv tahicardie ventriculară, QT prelungit pe EKG (vezi pct. 4.4)
Tulburări vasculare
Eritem tranzitoriu
Hipotensiun e arterială
Tulburări respiratori i, toracice şi mediastin ale
Dispnee, epistaxis

Tulburări gastrointestinale
Diaree Vărsături, durere abdominal ă, greață
Constipație, flatulență, dispepsie, gastrită, disfagie, distensie abdominală, xerostomie eructație, ulcerații bucale, hipersecreție salivară
Pancreatită, decolorarea limbii
Tulburări hepatobili are
Funcție hepatică anormală, icter colestatic
Insuficiență hepatică (rareori letală) (vezi pct. 4.4), hepatită fulminantă, necroză

hepatică
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutana t
Erupție tranzitorie pe piele, prurit, urticarie, dermatită, xerodermie, hiperhidroză
Reacție de fotosensibilita te
Sindrom StevensJohnson, necroliză toxică epidermică, eritem polimorf
Tulburări musculoscheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Osteoartrită, mialgie, durere dorsală, durere cervicală
Artralgie
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Disurie, durere renală
Insuficiență renală acute, nefrită interstițială
Tulburări ale aparatului genital şi sânului
Metroragie, tulburare testiculară

Tulburări generale şi la nivelul locului de administra re
Edem, astenie, indispoziție, fatigabilitate, edemul feței, durere toracică, pirexie, durere, edem periferic

Investigaţ ii diagnostic e
Lifocitopen ie, eozinofilie, scăderea concentraț iilor plasmatice ale bicarbonat ului, basofilie, monocitop filie, neutrofilie
Creșterea concentrațiilor aspartat aminotransfer azei, creșterea concentrațiilor alanin aminotransfer azei, creșterea bilirubinemiei, creșterea uremiei, creșterea creatininemiei , potasemie anormală, creșterea concentrațiilor fosfatazei alcaline,

creșterea cloremiei, creșterea glicemiei, trombocitofilie , scăderea hematocritului , creșterea concentrațiilor plasmatice ale bicarbonatului , natremie anormală

Reacții adverse posibile sau probabile asociate cu complexul Mycobacterium Avium din profilaxie și tratament, apărute în studiile clinice și din experiența de după punerea pe piaţă a medicamentului.

Aceste reacții adverse sunt diferite de cele raportate prin utilizarea formelor farmaceutice cu eliberare imediată sau cu eliberare prelungită, atât ca natură, cât și ca frecvență:

Foarte frecvente (≥1/10)
Frecvente (≥1/100 to <1/10)
Mai puţin frecvente (≥1/1000 to < 1/100)
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Anorexie
Tulburări ale sistemului nervos
Amețeli, cefalee, parestezie, disgeuzie
Hipoestezie
Tulburări oculare Tulburare vizuală Tulburări acustice şi vestibulare Surditate Deficiențe de auz, tinitus Tulburări cardiace Palpitații Tulburări gastrointestinale Diaree, durere abdominală, greață, flatulență, disconfort abdominal, fecale moi Tulburări hepatobiliare Hepatită Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Erupție tranzitorie pe piele, prurit Sindrom StevensJohnson, reacție de fotosensibilitate Tulburări musculoscheletice şi ale ţesutului conjunctiv Artralgie Tulburări generale şi la Fatigabilitate Astenie, indispoziție

nivelul locului de administrare

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acesta permite monitorizarea în continuare a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniștii din domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacții adverse suspectate, prin intermediul sistemului național de raportare disponibil pe site-ul oficial al Agenției Medicamentului și Dispozitivelor Medicale la următoarea adresă web: www.amed.md.

4.9 Supradozaj

Simptome Evenimentele adverse apărute la doze mai mari decât cele recomandate au fost similare celor observate la doze uzuale. Simptomele supradozajului cu macrolide sunt: pierderea reversibilă a auzului, simptome severe de greaţă, vărsături şi diaree.

Tratament În cazul supradozajului, se recomandă administrarea de cărbune activat şi tratament simptomatic şi de susţinere a funcţiilor vitale.

  1. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: Antibacteriene de uz sistemic, macrolide, codul ATC: J01FA10.

Mecanism de acţiune Azibiot este un antibiotic macrolidic din grupa azalidelor. Molecula s-a constituit prin adăugarea unui atom de azot la lanţul lactonic al eritromicinei A. Mecanismul acţiunii azitromicinei se bazează pe supresia sintezei proteinelor bacteriene prin leagarea de subunitatea ribozomală 50S, împiedicând translocarea peptidelor.

Relația faramacocinetică/farmacodinamică Pentru azitromicină raportul ASC/CMI este parametrul PK/PD care corelează cel mai bine cu eficacitatea azitromicinei.

Mecanismul rezistenței Rezistența organismelor Gram-pozitive la macrolide implică de obicei alterarea unui situs de legare antimicrobian. Tipul mlSB de rezistență (vezi mai jos), care poate exista la stafilococi sau poate fi indus la stafilococi streptococci prin expunerea la anumite macrolide, este mediat de o varietate de gene dobândite (familia erm) care coifică metilazele țintite asupra centrului peptidil transferazei din unitatea ribozomală ARN 23S.

Metilarea împiedică legarea medicamentelor antibacteriene la ribozom și crește rezistența incrucișată la macrolide (la toate macrolidele esențiale), lincosamide și streptogramine de tip B, dar nu la streptogramine de tipul A. Mecanisme mai puțin frecvente de rezistență includ degradarea antimicrobienelor prin inactivarea unor enzime, cum sunt esterazele, și prin efluxul activ al antimicrobienelor din bacterie.

Organismele Gram-negative pot fi rezistente înnăscut la macrolide, din cauza

inabilității macrolidelor de a penetra în mod eficient membrana celulară externă. Macrolidele care au o penetrare mai bună pot avea și acțiune împotriva unor microorganisme Gram-negative.

Microorganisme Gram-negative pot de asemenea să producă metilaze ribozomale sau enzime de inactivare a macrolidelor.

Valori critice Valorile critice ale sensibilității azitromicinei pentru patogenii bacterieni tipici: EUCAST (European Committee on Antimicrobial Sensibilitate Testing)

Valori critice ale CMI (mg/l) Patogeni Sensibile (mg/l) Resistant (mg/l) Staphylococcus spp. ≤ 1 > 2 Streptococcus spp. (Grup A, B, C, G) ≤ 0,25 > 0,5 Streptococcus pneumoniae ≤ 0,25 > 0,5 Haemophilus influenzae ≤ 0,12 > 4 Moraxella catarrhalis ≤ 0,25 > 0,5 Neisseria gonorrhoeae ≤ 0,25 > 0,5

Sensibilitate Prevalenţa rezistenţei dobândite poate varia geografic şi în timp pentru speciile selecţionate; sunt necesare informaţii locale despre rezistenţă, în special pentru tratarea infecţiilor severe. Este necesar să se ceară sfatul experţilor când prevalenţa rezistenţei locale pune la îndoială folosirea azitromicinei.

Spectrul antibacterian al azitromicinei

Specii obişnuit sensibile

Microorganisme aerobe Gram-pozitive Mycobacterium avium° Streptococcus pyogenes1 Microorganisme aerobe Gram-negative Haemophilus influenzae$ Moraxella catarrhalis° Neisseria gonorrhoeae Alte microorganisme Chlamydophila pneumoniae° Chlamydia trachomatis° Legionella spp.° Mycoplasma pneumoniae° Specii la care ar putea apărea rezistenţă dobândită.

Microorganisme aerobe Gram-pozitive Staphylococcus aureus (sensibile la meticilină) Staphylococcus aureus (rezistente la meticilină)+ Streptococcus pneumoniae Streptococcus agalactiae Microorganisme cu rezistenţă înnăscută

Microorganisme aerobe Gram-pozitive

Escherichia coli. Klebsiella spp. Pseudomonas aeruginosa ° La momentul publicării nu existau date. În literatura de specialitate, lucrările standard și în ghidurile de tratament se presupune ca microorganismele sunt sensibile. 1 Rata rezistenței în unele studii este ≥10%. $ Specii care posedă o sensibilitate naturală intermediară (în absența mecanismului de rezistență dobândită) + Rata rezistenței de peste 50% în cel puțin o regiune a UE.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţie Biodisponibilitatea după administrare orală este de aproximativ 37%. Concentraţia plasmatică maximă este atinsă după 2-3 ore de la administrare. Concentraţia plasmatică maximă (Cmax) după administrarea unei singure doze orale de 500 mg este de aproximativ 0,4 μg/ml.

Distribuţie Azitromicina administrată oral are o largă distribuţie în organism. Studiile farmacocinetice au demonstrat o concentrare a azitromicinei semnificativ mai mare (de 50 de ori mai mare) în ţesuturi decât cea plasmatică, ceea ce indică o legare puternică la nivelul ţesuturilor. Concentrațiile din țesuturile țintă, cum sunt pulmonii, amidgalele și prostata depășesc CMI90 pentru patogenii probabili, după administrarea unei sigure doze de 500 mg. În testele la animale, concentrații mari de azitromicină au fost observate în fagocite. De asemenea, s-a stabilit că în timpul fagocitozei active se eliberează concentrații mai mari de azitromicină, decât din fagocitele inactive. În consecință, în testele la animale, concentrațiile de azitromicină din zonele inflamatorii erau mari. Legarea de proteinele plasmatice variază de la 12% la o concentraţie plasmatică de 0,5 micrograme/ml până la 52% la o concentraţie plasmatică de 0,05 micrograme/ml. La starea de echilibru, volumul aparent de distribuţie a fost 31,1 l/kg.

Metabolizare și eliminare Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare reflectă timpului de înjumătăţire tisular prin eliminare de 2-4 zile. Aproximativ 12 % din doza de azitromicină administrată intravenos este excretată nemodificată prin urină timp de 3 zile. În special au fost găsite cantităţi mari de azitromicină nemetabolizată în bilă. De asemenea, au fost detectaţi, tot în bilă, 10 metaboliţi formaţi prin N- şi O-demetilare, hidroxilarea dezoxaminei şi agliconarea lanţurilor şi clivarea cladinozei conjugate. Compararea rezultatelor cromatografiei lichide şi analizelor microbiologice au arătat că metaboliţii azitromicinei nu au activitate antimicrobiană.

Farmacocinetica la grupe speciale de populație

Insuficiență renală După administrarea unei sigure doze orale de azitromicină 1 g, valorile medii ale Cmax ș i ASCo-120 au crescut cu 5,1% și, respectiv, 4,2%, la pacienții cu insuficiență renală ușoară până la moderată (rata filtrării glomerulare – RFG – de 10-80 ml/min) comparativ cu funcția renală normală (RFG>80 ml/min). La pacienții cu insuficiență renală severă, valorile medii ale Cmax
și ASC0-120 au crescut cu 61% și, respectiv, 35%, comparativ cu valorile normale.

Insuficiență hepatică La pacienții cu insuficiență hepatică ușoară până la moderată, nu se observă modificări marcate ale farmacocineticii plasmatice a azitromicinei, comparativ cu funcția hepatică normală. La acești pacienți, recuperarea urinară a azitromicinei pare să crească, probabil pentru a compensa clearance-ul hepatic redus.

Vârstnici Farmacocinetica azitromicinei la bărbați vârstnici a fost similară adulților tineri; totuși, la femeile vârstnice, cu toate că s-au observat concentrații maxime mai mari (creșteri de 30-50%), nu s-a produs o acumulare semnificativă.

La voluntarii vârstnici (>65 ani), au fost observate întotdeauna valori mai mari (29 %) ale ASC după a 5-zi de tratament decât la voluntarii mai tineri (<40 ani). Totuși, aceste diferențe nu sunt considerate relevante clinic; de aceea, nu este recomandată ajustarea dozei.

Copii și adolescenți Farmacocinetica a fost studiată la copii cu vârsta de 4 luni până la 15 ani, utilizânduse forme farmaceutice de capsule, granule sau suspensie orală. La doza de 10 mg/kg greutate corporală în ziua 1 de tratament, urmată de 5 mg/kg greutate corporală în zilele 2-5 de tratament, valorile Cmax au fost ușor mai scăzute decât la adulți, cu 224 micrograme/l la sugari, copii mici și copii cu vârsta de 0,6-5 ani după 3 zile de tratament, și 383 microgram/l la copii și adolescenți cu vârsta de 6 până la15 ani. Valorile T1/2 la 36 ore la copiii mai mari și adolescenți au fost în intervalul așteptat pentru adulți.

5.3 Date preclinice de siguranţă

În studiile efectuate la animale cu doze de 40 ori mai mari decât dozele terapeutice, azitromicina a provocat fosfolipidoză reversibilă, în general, fără consecinţe toxicologice clare.

EKG a arătat că azitromicina prelungește intervalul QT.

Potenţialul carcinogen Nu s-au efectuat studii de lungă durată la animale pentru evaluarea potenţialului carcinogen, deoarece medicamentul este indicat numai în tratamentul de scurtă durată. În alte studii nu există dovezi de acţiune carcinogenă.

Potenţialul mutagen Nu s-au evidenţiat dovezi privind potenţialul pentru mutaţii genetice sau cromozomiale în modelele testelor in vivo şi in vitro.

Toxicitatea asupra funcţiei de reproducere În studiile de embriotoxicitate a azitromicinei efectuate la şoareci şi şobolani, nu s-a observat nici un efect teratogen. La şobolani, doze de azitromicină de 100 mg şi 200 mg/kg şi zi au dus la o uşoară întârziere a osificării fetale şi a creşterii materne în greutate. În studiile efectuate pe şobolani în perioada peri- şi post-natală au fost observate uşoare întârzieri ale dezvoltării, ca urmare a tratamentului cu azitromicină în doze de 50 mg/kg şi zi şi mai mari.

  1. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Nucleu Celuloză microcristalină Amidon pregelatinizat Laurilsulfat de sodiu Hipromeloză Croscarmeloză sodică Dioxid de siliciu coloidal anhidru Stearat de magneziu

Film Hipromeloză 5 cP Dioxid de titan (E171) Macrogol 400

6.2 Incompatibilități

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate 36 luni.

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

Acest medicament nu necesită condiții speciale de păstrare.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Blister ( PVC-PVdC-film, folie de Al): cutie cu 6 comprimate filmate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările local